Cum se schimba practica organelor fiscale in materia deducerii in Romania a contributiilor sociale platite in alte state membre UE

Curtea de Apel Timisoara a respins recursul formulat de catre ANAF impotriva sentintei prin care a fost anulata decizia de impunere emisa impotriva unei persoane fizice angajate intr-un stat membru UE si care a fost detasata sa desfasoare activitati profesionale (de natura dependenta) in cadrul unei renumite companii multinationale cu prezenta in Romania.

ANAF a stabilit in 2011 obligatii fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, ca urmare a maririi in mod nelegal a bazei de impozitare. Astfel, organele fiscale au inclus in baza de impozitare din Romania si sumele cu titlu de contributii sociale obligatorii datorate de detasati si platite conform legislatiei dintr-un alt stat membru UE, nerecunoscand astfel dreptul de a le deduce in Romania la calculul impozitului pe veniturile din salarii.

Sintetizand intreaga problematica juridica supusa dezbaterii, instanta a fost chemata sa se pronunte daca sumele platite cu titlu de contributii sociale obligatorii in statul de rezidenta (stat membru UE) trebuia sau nu incluse in baza de impozitare a reclamantilor in statul unde si-au desfasurat activitatea (Romania in cazul de fata).

Aceasta reusita este cu atat mai importanta cu cat Directia Generala de Metodologii Fiscale, Indrumare si Asistenta a Contribuabililor din cadrul Ministerului Finantelor a avut un punct de vedere contrar celor trei hotarari judecatoresti irevocabile, la momentul in care reclamantii au formulat actiunile in instanta. Astfel, doar contributiile sociale obligatorii datorate potrivit legislatiei in domeniu din Romania erau considerate deductibile, iar orice alte contributii platite de aceste persoane in tara de rezidenta, alt stat membru UE, nu erau deductibile intrucat excedau prevederilor Codului fiscal de la momentul respectiv.

Echipa de litigii fiscale din cadrul Radu si Asociatii condusa de Emanuel Bancila deschide astfel calea anularii unor decizii emise de autoritatile fiscale atunci cand legea prescrie un tratament discriminatoriu, lasa loc de interpretari si potentiale abuzuri impotriva unor contribuabili care si-au indeplinit obligatiile fiscale in mod constiincios si nu au facut decat sa aiba o interpretare a legii diferita fata de cea a ANAF, in spiritul principiilor legislatiei comunitare. Echipa de avocati si consultanti fiscali din cadrul EY a fost compusa din Alex Slujitoru, Avocat Senior, Horia Grigorescu, Avocat Junior, respectiv Claudia Sofianu, Director Executiv, Stela Andrei, Senior Manager si Dorina Marcu, Consultant Senior, in Departamentul de Asistenta Fiscala al EY.

"Prin interpretarea data de organele fiscale la momentul emiterii deciziilor se instituia o diferenta de tratament fiscal aplicabil veniturilor din salarii intre contribuabilii persoane fizice, in functie de afilierea lor la sistemul de asigurari sociale din Romania respectiv dintr-un alt stat membru UE. Astfel, orice contribuabil, roman sau cetatean UE, angajat in Romania, putea deduce din baza de impozitare cuantumul contributiilor individuale obligatorii platite conform legislatiei romanesti. In schimb, un contribuabil angajat intr-un alt stat membru UE si detasat sa lucreze in Romania, in interpretarea data de autoritatile fiscale, nu putea deduce din baza de impozitare contributiile individuale pe care le platea conform legii din tara de angajare, ceea ce conducea la crearea unei situatii nefavorizante in ceea ce-l priveste pe acesta din urma. Mai mult, un astfel de tratament diferentiat, mai ales in domeniul asigurarilor sociale unde exista legislatie comunitara aplicabila, ducea la descurajarea cetatenilor statelor membre UE de a beneficia de libertatea de stabilire si de libera prestare a serviciilor, libertati prevazute in Tratatul de functionare a Uniunii Europene", a declarat Claudia Sofianu, liderul Diviziei de Taxare a Persoanelor Fizice.

Se dovedeste inca o data capacitatea instantelor de judecata din Romania de a aplica cu prioritate legislatia si jurisprudenta europeana in materie, ca raspuns la tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat de autoritatile fiscale din Romania cu privire la contributiile sociale obligatorii platite in Romania, respectiv intr-un alt stat membru UE.