Nou de la Finante: Procedura de aplicare a masurilor asiguratorii

Organele fiscale competente pentru dispunerea masurilor asiguratorii pot dispune aceste masuri atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Masurile asiguratorii care pot fi dispuse sunt urmatoarele:

a) sechestru asigurator pentru bunuri imobile;

b) sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de valoare si bunuri mobile necorporale;

c) poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti;

d) poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare.

Dispunerea masurilor asiguratorii se poate intinde asupra bunurilor proprietate a debitorilor, urmaribile potrivit legii, iar daca valoarea bunurilor proprii ale acestora nu acopera integral suma estimata, respectiv stabilita, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta, precum si asupra veniturilor reprezentand sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane si disponibilitati aflate in conturile bancare.

In cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea masurilor asiguratorii se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, in urmatoarea ordine:

a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit a debitorului;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile care se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art.246 din Codul de procedura fiscala;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite;

g) bunuri perisabile sau supuse degradarii;

h) bunuri detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

In situatia in care masurile asiguratorii dispuse nu acopera 150% fata de valoarea creantei estimate/stabilite, organul competent va dispune masuri asiguratorii asupra veniturilor reprezentand sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane si disponibilitati aflate in conturile bancare, cu exceptia debitorilor persoane fizice, caz in care se realizeaza verificarea situatiei fiscale personale a acestora.

Ridicarea masurilor asiguratorii se efectueaza in urmatoarele situatii:

a) cand au incetat motivele pentru care s-au dispus masurile asiguratorii;

b) la constituirea garantiei prevazute la art.211 din Codul de procedura fiscala, in baza instiintarii scrise a organului de executare privind constituirea garantiei;

c) in termen de cel mult doua zile de la implinirea termenului de 6 luni sau un an, dupa caz, de la data la care au fost luate masuri asiguratorii, in situatia in care nu au fost sesizate organele de urmarire penala, iar pe numele debitorului nu a fost emis si comunicat titlul de creanta.

Masurile asiguratorii pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare.

Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale, cat si de instantele judecatoresti, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea ei la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

Sursa: AJFP Calarasi